Dumitru Țepeneag (n. , București, România) este un prozator român-francez contemporan stabilit la Paris.
A fost unul din membri marcanți al grupului oniric, teoretician al onirismului literar românesc. I s-a retras cetățenia română printr-un decret prezidențial, în 1975, după care s-a stabilit la Paris, unde, pentru câtva timp, a fost unul dintre animatorii exilului literar românesc. După 1990, face naveta între Paris și București, unde desfășoară o intensă activitate publicistică și editorială.
Urmează cursurile școlii primare la Școala Iancului, apoi liceul, mai întâi la Mihai Viteazul, de unde e mutat disciplinar la Matei Basarab; exmatriculat și de aici pentru indisciplină își ia bacalaureatul la Mihai Viteazul. Devine student la Drept, dar nu își finalizează studiile, apoi absolvă cursurile Institutului Pedagogic și se dedică literaturii. În 1966, alături de Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Iulian Neacșu, Emil Brumaru, Sorin Titel, Florin Gabrea și Virgil Tănase, pune bazele unui curent literar nou, onirismul estetic.
Au fost susținuți la un moment dat de poetul Miron Radu Paraschivescu și publicați în revista Povestea Vorbei, un supliment al revistei Ramuri din Craiova. Publică, alături de ceilalți membri ai grupului, în România, între anii 1964-1972, dar după „Tezele din iulie” 1971, prin care Nicolae Ceaușescu instituie o cenzură extrem de dură și limitează libertatea de expresie a scriitorilor români, gruparea se va desființa. E constrâns să plece în exil, la Paris, unde va publica mai multe romane, majoritatea traduse din limba română de Alain Paruit, iar două scrise direct în franceză. Unul dintre ele, Cuvîntul nisiparniță (Le mot sablier), debutează în limba română, pentru ca exact la jumătatea textului să treacă la limba franceză, iar acest text poate fi considerat chiar o metaforă a operei și biografiei autorului româno-francez. După 1990, revine practic în România, unde se implică în viața culturală.
Gabriel Dimisianu își amintește „Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite […] adună articole, notații, mici eseuri și interviuri, texte apărute, cele mai multe, în presa noastră de după 1989 (sunt și câteva din anii'70, când Țepeneag a susținut, cu intermitențe, rubrica Șotron, la România literară, Luceafărul, Argeș), acest volum, așadar constituie o piesă foarte concludentă pentru ceea ce spuneam că este marea dorință de reintegrare a lui D. Țepeneag.”[4]
A mai publicat, în această perioadă, o trilogie din care fac parte romanele Hotel Europa, Pont des Arts și Maramureș. Ultimul roman publicat în română și franceză e La belle Roumaine. A fost influențat de autorii Noului Roman francez, iar pe o parte dintre ei i-a și tradus în limba română. Critica a discutat, în cazul povestirilor, despre o posibilă influență a suprarealismului sau a prozei scurte a lui Franz Kafka. Face parte din comitetul de redacție al revistei Po&sie. A publicat cronici, adevărate «lovituri chirurgicale» în La Revue littéraire.
În anul 2008 i se decernează Premiul Uniunii Latine pentru întreaga activitate literară.
Exerciții, București, Editura pentru literatură, 1966
Frig, București, Editura pentru literatură, 1967
Așteptare, București, Cartea Românească, 1971; ed. a II-a, 1993
Exercices d'attente, traducere de Alain Paruit, Paris, Flammarion, 1972
Prin gaura cheii, București, Allfa, 2001
Attente, Paris, P.O.L., 2003
Romane
Arpièges, Flammarion, 1973, tradus de Alain Paruit după romanul Zadarnică e arta fugii, publicat în România, la Editura Albatros, abia în 1991; reeditat la Editura Art, 2007[6]; versiunea engleză cu titlul Vain Art of the Fugue apare în 2007; a mai fost tradus în sârbă și maghiară; versiunea în turcă, traducere de Leyla Ünal, Sonsuz Kaçișlar, Istanbul, Pupa Yayinlari, 2010
Les noces nécessaires, Flammarion, 1977, tradus de Alain Paruit după romanul Nunțile necesare, publicat în România în 1992; reeditări, Editura All, 1998; Editura Art, 2008[7]; versiunea engleză cu titlul The Necessary Marriage apare în 2009
Le mot sablier. Cuvântul nisiparniță, roman bilingv, Éditions P.O.L., 1984; ultima ediție, Timișoara, Ed. Universității de Vest, 2005
Roman de gare, scris direct în franceză, 1985, tradus în română de autor cu titlul Roman de citit în tren, Iași, Institutul European, 1993
Pigeon vole, scris direct în franceză, 1988; tradus în română de către autor cu titlul Porumbelul zboară, București, Univers, 1997; tradus în engleză în 2008 cu titlul Pigeon Post[8]
Hotel Europa, București, Editura Albatros, 1996; versiunea francezǎ, în traducerea lui Alain Paruit, apare în același an la Éditions P.O.L.; romanul a mai fost tradus în germană, maghiară, slovenă și cehă
Pont des Arts, în traducerea lui Alain Paruit, Éditions P.O.L., 1998; versiunea românească la Editura Albatros, 1999
Maramureș, Cluj, Editura Dacia, 2001; în traducerea lui Alain Paruit, cu titlul Au pays du Maramureș, apare în același an la Éditions P.O.L.; ultima ediție, Editura Corint, 2006
La belle Roumaine, Pitești, Editura Paralela 45, 2004; ediția în francezǎ apare la P.O.L., în 2006, în traducerea lui Alain Paruit; reeditat la Editura Art în 2007[9][10]; versiunea în portugheză, în traducerea lui Isabel Fraga, la Editura Oceanos, în 2009; versiunea în bulgară, traducere de Rumyana Stancheva, Krasivana rumŭnka, Sofia, Balkani, 2010; versiunea în turcă, traducere de Leyla Ünal, Romen Dilberi, Istanbul, Pupa Yayinlari, 2010
Camionul bulgar, Iași, Polirom, 2010; ediția în francezǎ apare la P.O.L., în 2011, în traducerea lui Nicolas Cavaillès, cu titlul Le camion bulgare
Jurnale
Un român la Paris, Cluj, Dacia, 1993, ediția definitivă, Cartea Românească, 2006[11]
Publicistică
Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite, Iași, Institutul European, 1993
Călătorie neizbutită, București, Cartea Românească, 1999
Războiul literaturii nu s-a încheiat, București, All, 2000
Destin cu popești, Cluj, Dacia & Biblioteca Apostrof, 2001
Clepsidra răsturnată. Dialog cu Ion Simuț, Pitești, Paralela 45, 2003
Capitalism de cumetrie, Iași, Polirom, 2007
Frappes chirurgicales (scris în franceză), Paris, P.O.L., 2009
Referințe critice (on-line)
Daniel Cristea-Enache, în „România literară”, nr. 45, 16-22 noiembrie 2005 Arhivat în , la Wayback Machine.
Marius Miheț, în „Familia”, nr. 10/2005
Laura Pavel, în „Apostrof”, nr. 10, 2006 Arhivat în , la Wayback Machine.
Marian Victor Buciu, în „Ramuri”, nr. 1, 2008
Marius Miheț, în „Familia”, nr. 3, martie 2011[nefuncțională]
Laurențiu Malomfălean, „Cultura“, nr. 36 (341), 2011 Arhivat în , la Wayback Machine.
Bianca-Burța-Cernat, în „Observator cultural”, nr. 669, 12 aprilie 2013
Nicolae Bârna, Bianca Burța-Cernat, Dan Perșa, Eugen Simion în „Caiete critice”, nr. 5 ( 355) / 2017
^Gabriel Dimisianu, Amintiri și portrete literare, Humanitas, 2013, p. 168-169
^„Alegeri: 4 noi membri de onoare ai Academiei Române” (PDF), Academiaromana.ro, , accesat în
^Zadarnică e arta fugii (Dumitru Țepeneag) - Carte - Editura ART - Cărți (copertă de Marin Gherasim)
^Nunțile necesare (Dumitru Țepeneag) - Carte - Editura ART - Cărți (copertă de Marin Gherasim)
^Dumitru Țepeneag, publicat din nou în Statele Unite, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 469, aprilie 2009, accesat la 29 ianuarie 2014
^La belle Roumaine (Dumitru Țepeneag) - Carte - Editura ART - Cărți (copertă de Marin Gherasim)
^Sunt frumoase romancele?, 22 august 2008, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
^Imposibila intoarcere, 9 mai 2008, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013
Bibliografie
Nicolae Bârna, Țepeneag. Introducere într-o lume de hârtie, București, Albatros, 1998
Marian Victor Buciu, Țepeneag între onirism, textualism, postmodernism, Craiova, Aius, 1998
Daiana Felecan, Între veghe și vis sau Spațiul operei lui D. Țepeneag, Cluj, Limes, 2006
Laura Pavel, Dumitru Țepeneag și canonul literaturii alternative, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2007
Nicolae Bârna, Dumitru Țepeneag, Cluj, Biblioteca Apostrof, 2007
Laura Pavel, Dumitru Tsepeneag and the Canon of Alternative Literature, translated by Alistair Ian Blyth, Champaign & Dublin & London, Dalkey Archive Press, 2011
Legături externe
fr Biographie bei P.O.L. Editeur Arhivat în , la Wayback Machine.
fr Biographie bei Bibliomonde.com Arhivat în , la Wayback Machine.
„Șotroanele“ lui Dumitru Țepeneag, Cezar Gheorghe, Observator cultural - numărul 669, aprilie 2013
ro Tepeneag Un portret in sepia”[nefuncțională], Marius Mihet, „Familia”, nr. 2, februarie 2017
Interviuri
„Nu cu individualitati impui o literatura: trebuie o falanga!“. Interviu cu Dumitru TEPENEAG, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 290, octombrie 2005
La 14 februarie, Dumitru Tepeneag a implinit 70 de ani, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 359, februarie 2007
•Designeri — Fotografe — Realizatoare de filme •Elsa Schiaparelli — Claude Cahun • Nusch Éluard • Henriette Grindat • Kati Horna • Ida Kar •Dora Maar • Emila Medková •Lee Miller • Marcel Moore • Francesca Woodman — Germaine Dulac • Nelly Kaplan •
Les Mamelles de Tirésias (dramă suprarealistă — 1903 și 1917)
Metoda paranoic critică
Muzică suprarealistă
Tehnici suprarealiste
Umor suprarealist
• Manifestoul suprarealist (Yvan Goll la 1 octombrie1924 în revista Surréalisme) • Manifestoul suprarealist (André Breton la 15 octombrie 1924, în Éditions du Sagittaire) •Second manifeste du surréalisme (1929) •Surrealism at the Service of the Revolution • Manifesto for an Independent Revolutionary Art (FIARI — André Breton, Diego Rivera, Lev Troțki)
Listă de artiști plastici suprarealiști •Avangarda artistică românească •Grupări artistice • Mișcări și genuri artistice • •Secolul 20 în România • •Mișcări artistice românești •Modernism •Suprarealism •