Petru al III-lea (n. 1422[1] – d. 1452), fiu legitim al lui Alexandru cel Bun din a patra sa căsătorie cu doamna Marena,[2] a fost domn al Moldovei de trei ori:
Domnie
Prima domnie: martie 1443 - aprilie 1445, în asociere cu fratele său Ștefan al II-lea, se încheie cu tentativa sa nereușită de a-l înlătura pe Ștefan cu ajutor din Transilvania.
A doua domnie: august - decembrie 1447 - când urmare a înțelegerii cu pan Didrih Buczacki din 15 iulie 1446, acesta din urmă îi acordă ajutor armat cu care Petru se impune asociat la domnia nepotului său Roman al II-lea, fiul fratelui său Iliaș I. Doar câteva luni mai târziu Roman însă va încerca să îl asasineze pe Petru care i-a dejucat planurile și a fugit în Transilvania. Acolo va fi primit de Ioan de Hunedoara și va accepta protecția acestuia ca și căsătoria formală cu o soră mai vârstnică a acestuia. Nu se cunoaște numele doamnei, dar cronicarul polonez Jan Dlugosz menționează că avea 50 de ani, în vreme ce Petru la acea data nu împlinise încă 26 de ani.
Ultima domnie: singur februarie-aprilie 1448 - octombrie 1448. Petru a murit la doar 26 de ani din cauze și împrejurări necunoscute și a fost înmormântat probabil la mănăstirea Sfântul Nicolae din Poiana Siretului (Pobrata veche), care la rândul ei a dispărut la un moment necunoscut.[3]
Biografie
Pe timpul domniei lui Petru al III-lea, Ioan de Hunedoara (reprezentand Regatul Ungariei) a ocupat Chilia, ca punct strategic al frontului antiotoman și care asigura și accesul Ungariei la Dunărea maritimă si Marea Neagră. De asemenea Petru al III-lea a trimis un contigent de 3000 călăreți in sprijinul campaniei anti-otomane întreprinse de Iancu în Serbia în toamna lui 1448 soldată cu înfrângerea de la Kosovopolje in fața sultanului Murad al II-lea. Alături de moldoveni, bănățeni, maghiari, secui și transilvăneni la acea luptă a participat și un contingent muntean de 4-8000 de luptători condus de voievodul Vladislav al II-lea (1447-1456).[4][5]
Note
^ ab https://www.ro.biography.name/conducatori/94-romania/798-petru-al-iii-leaLipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^„copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
^Andrei Pogăciaș (), Iancu de Hunedoara și campaniile anti-otomane, historia.ro
Bibliografie
Rezachevici, Constantin (). Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881. vol. I. București: Editura Enciclopedică. ISBN 973-45-0387-1.
Lectură suplimentară
(redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [1]
Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [2]